Glock: Pistolul politiei

 

Calibru: In functie de model: 9x19mm Parabellum pentru modelele Glock 17, 18, 19, 26, 34 si 43

10mm Auto pentru modelele Glock 20, 29 si 40

.45 ACP pentru modelele Glock 21, 30, 36, 41

  .40 S&W pentru modelele Glock 22, 23, 24, 27 si 35

.380 ACP pentru modelele Glock 25, 28 si 42

.357 SIG pentru modelele Glock 31, 32 si 33

  .45 GAP pentru modelele Glock 37, 38 si 39

Viteza glontului la iesirea de pe teava: 375 m/s

Distanta eficienta: 50 metri

Compania producatoare a celebrelor pistoale Glock, Glock Ges m.b.h, este o companie austriaca fondata la inceputul anilor ’80. Initial aceste arme au intampinat o uriasa rezistenta pe piata de armament datorita materialului din care sunt fabricate, si anume plasticul. De asemenea erau puse serios la indoiala increderea si durabilitatea acestora, sa nu mai vorbim de temerile privind faptul ca acestea ar putea sa nu fie detectate de scannerele din aeroporturi. In ciuda acestor reticente, pistoalele Glock au devenit cele mai folosite arme de catre fortele de ordine din SUA, aflandu-se de asemenea in dotarea unui numar foarte mare de forte armate si agentii de securitate din intreaga lume.

Glock a devenit un fenomen in Statele Unite ale Americii in anii 1980 in urma unei serii de incidente armate inclusivun schimb de focuri sangeros care i-a avut protagonisti pe agentii FBI si o banda de jefuitori de banci. La vremea aceea, in 1986, fortele de ordine s-au gasit intr-o situatie in care erau depasiti realizand ca armele pe care le aveau in dotare de aproximativ 75 de ani, clasicele revolvere de calibru .38 Smith & Wesson, nu se mai adapteaza la noua realitate. Inainte sa isi dea seama, pistoalele Glock au intrat pe piata americana, cucerind mai intai politia, urmata de piata civila, mult mai lucrativa.

Gaston Glock a venit cu un design de pistol inainte sa aiba o fabrica propriu-zisa. Unitatile de productie au fost construite, iar costurile erau atat de scazute incat isi permitea sa vanda armele foarte ieftin devansand astfel companii renumite precum Smith & Wesson.

In momentul proiectarii primului model, Glock 17, fondatorul companiei, Gaston Glock, nu avea nici cea mai de baza pregatire in ceea ce priveste armamentul. Avea insa o vasta experienta in domeniul chimic al polimerilor sintetici, cunostinte care au culminat cu prima linie comerciala de pistoale cu rama din polimeri.

Istoria acestei arme incepe in 1980 cand armata austriaca a pornit in cautarea unui inlocuitor pentru invechitul Walther P38 care data din era celui de-al Doilea Razboi Mondial. Astfel, Ministerul Apararii a emis o lista cu un numar de 17 conditii pe care viitorul inlocuitor trebuia sa le indeplineasca pentru ca proiectul sa fie luat in considerare. Printre aceste conditii se numara calibrul NATO standard 9x19mm Parabellum, incarcatorul sa aiba o capacitate de minim 8 cartuse si sa fie absolut asigurat impotriva descarcarilor accidentale produse de socuri, lovituri sau caderi de la o inaltime de 2 metri. Glock a adunat o echipa de experti europeni de varf in domeniul armamentului si intr-un timp relativ scurt, trei luni de zile, compania a prezentat un prototip perfect functional cu un cost de productie destul de convenabil. Dupa o serie de teste complexe si foarte stricte, modelul prezentat de Glock a fost declarat castigator cu modelul 17, numarul provenind de la faptul ca a fost cel de-al saptesprezecelea set de desene tehnice al companiei.

Pistolul a intrat in dotarea efectiva a armatei si politiei austriece in anul 1982 fiind comandat un numar de 25.000 de astfel de arme. Glock a surclasat modele fabricate de companii de renume precum Heckler & Koch, Sig Sauer, Beretta, dar si pe conationalii sai, compania Steyr. In anul 1983 intra in dotarea trupelor armate norvegiene si suedeze si pana in anul 1992 au fost vandute aproximativ 350.000 de unitati in 45 de tari, dintre care 250.000 doar in Statele Unite ale Americii.

De-a lungul timpului, Glock a venit cu imbunatatiri in ceea ce priveste designul si mecanismul de functionare ajungandu-se pana la cea de-a patra generatie de pistoale. Inovatia a venit prin faptul ca pistolul nu are o siguranta exterioara. In spatele tragaciului exista ceea ce seamana cu un al doilea tragaci. Ambele elemente trebuiesc actionate simultan pentru ca arma sa functioneze. Aceasta inovatie insa a fost intens criticata si comentata de comisiile de control deoarece nu permite punerea intr-un mod de siguranta a armei, pistolul fiind in permanenta functional.

Pistoalele Glock sunt prevazute cu trei mecanisme independente de siguranta. Unul este cel exterior amintit mai sus, iar celelalte doua sunt interne, dintre care unul pentru siguranta in caz de cadere de la inaltime.

Alimentarea cu cartuse se face din incarcatoare standard cu capacitate de 17 proiectile existand posibilitatea extinderii la 19 sau chiar 33 de cartuse, dar si reducerea, daca este nevoie, la 10. Incarcatoarele sunt confectionate din metal si modelate in plastic.

Accesoriile disponibile din fabrica includ o gama destul de larga de unelte pentru iluminare tactica, lasere si chiar lanterne cu infrarosu, folosite in asociere cu sistemele nightvision.

Pistoalele Glock sunt prezentate in 5 categorii dupa cum urmeaza:

1. Standard – sunt modelate dupa originalul Glock 17 cu incarcatoare de capacitate mare. Din aceasta categorie fac parte modelele Glock 17, 20, 21, 22, 31 si 37.

2. Compact – sunt modele putin mai mici, cu o capacitate a incarcatorului mai mica si o greutate destul de semnificativ mai scazuta. In aceasta categorie intra modelele Glock 19, 23, 25, 32, 38.

3. Subcompact – sunt create pentru a fi purtate cu usurinta si utilizate rapid in caz de nevoie avand o dimensiune mica si o lungime si mai scazuta, asa zisele Backup Glock, purtate de multe ori in tocuri la glezna. Aici putem da ca exemple modelele Glock 26, 27, 28, 29, 30, 33 si 39.

4. Slimline – aici putem face referire doar la un singur model, si anume Glock 36.

5. Competition – este gama din care fac parte, asa cum ii spune si numele, modelele utilizate cel mai frecvent in competitii de tragere, cu o teava mai lunga, catare ajustabila si incarcatoare de capacitate mare. Cele doua modele incadrate aici sunt Glock 34 si 35.

In concluzie, luand in considerare lipsa crasa de experienta in domeniul armamentului a lui Gaston Glock si a lipsei initiale de incredere, pistoalele Glock au devenit arme arhi-cunoscute si arhi-folosite in toate colturile lumii, incepand de la Australia pana in Bangladesh, Groenlanda si Brazilia si care s-au dezvoltat extrem de multi in cei 30 de ani de la infiintare oferind o gama foarte larga de produse atat pe piata militara cat si pe cea civila.

Surse: 1, 2

Tec-9: Arma “gangsterilor”

Calibru: 9x19mm Parabellum

Greutate: 1.4 kg

Lungime: Intre 241 si 317mm in functie de model

Tec-9 este o arma semi-automata produsa de filiera americana a companiei suedeze Interdynamic AB, Intratec.

Istoria acestei arme incepe undeva in anul 1985 cand compania suedeza cu sediul in capitala Stockholm incepe designul a ceea ce se dorea a fi un pistol-mitraliera cu costuri scazute si utilizare usoara. Avand in vedere piata nedezvoltata de armament din Suedia, compania a decis infiintarea unei filiere americane cu sediul in Miami, Florida pentru a comercializa armele in SUA. Piata pentru arme automate in Statele Unite era foarte restrictiva asa ca s-a luat decizia conceperii doar modelului semi-automat pentru a se incadra in regulamentele americane.

Tec-9 este un descendent direct al unor pistoale mitraliera militare care, la momentul aparitiei pe piata americana, oferea o putere de foc maxima intr-un “pachet” mic, usor si foarte manevrabil disponibil pe piata destinata civililor. Nu dupa mult timp dupa aparitia pe continentul american, ofiterii ATF (Alcoohol, Tabacco and Firearms) au descoperit ca poate fi foarte usor convertit intr-o mitraliera automata si astfel s-a decis restrictionarea comercializarii acestei arme.

Inginerii Interdynamic AB se aflau in postura de a modifica modelul Tec-9. Structura interna a fost schimbata pentru a putea permite in continuare comercializarea armei si cam in acelasi timp, filiera americana isi schimba si denumirea in Intratec Firearms Inc. Acest model final a devenit foarte popular datorita aparitiilor numeroase in cadrul serialului TV Miami Vice.

Odata cu introducerea in 1994 a infamei legi care interzicea armele de asalt, produsul companiei Intratec a fost interzis definitiv. Ulterior fabricantii au decis sa renunte la anumite componente de “asalt” ale armei si au inceput productia modelului AB-10 (AB vine de la After Ban). Noul model era vandut impreuna cu incarcatoare cu o capacitate de 10 cartuse, dar totusi puteau fi atasate si incarcatoare cu o capacitate mult mai mare, provenite de la modelele anterioare. Productia modelului Tec-9 a durat din anul 1985 pana in anul 1994, timp in care au fost fabricate 257.434 de arme.

Arma a capatat o imagine proasta datorita utilizarii acesteia in cursul mai multor actiuni violente printre care indidentul din San Francisco cand Gian Luigi Ferri intra intr-o cladire de birouri si impusca mortal 8 persoane si raneste alte 6. A fost luata decizia ca modelul Tec-9 nu avea nicio situatie de uz legitim stabilindu-se ca utilizarea acesteia in cadrul activitatilor de vanatoare este exclusa, iar alegerea ei pentru auto-aparare este dezastruoasa. Compania Navegar a inceput in 1998 o campanie agresiva de promovare a armei in magazine atribuindu-i-se nume precum “Soldier of Fortune” si adaugand texte cum ar fi “Combat Handgun” sau “S.W.A.T.” De asemenea pe anumite reclame se scria despre ea: “At two-thirds the weight (and price) of an Uzi, the TEC-9 series clearly stands out among high capacity 9mm assault-type pistols.”

In 2001, Curtea Suprema a Californiei decide ca nu compania Intratec este raspunzatoare pentru atacul comis in 1993 in California. In acelasi an, compania ,de origine suedeza, se retrage definitiv de pe piata de armament si sisteaza orice proces de fabricare al modelului AB-10.

Modelul Tec-9 a devenit una dintre cele mai folosite arme in actiuni criminale pe teritoriul Statelor Unite ale Americii in special aflandu-se in mainile bandelor criminale care se confruntau zilnic in strada, confruntari soldate cu focuri de arma si persoane decedate. Arma a devenit faimoasa pentru designul sau “diabolic”, capacitatea mare a incarcatoarelor si pentru costul foarte scazut.

PSL: Pusca semi-automata cu luneta

 

Calibru: 7.62x54mmR; 7.62x51mm NATO

Greutate: 4.31 kg

Lungime: 1150 mm

Cadenta de tragere: 30 de cartuse pe minut

Pentru ca maine se sarbatoreste Ziua Nationala a Romaniei am decis sa scriu astazi despre o arma de productie romaneasca.

PSL, abreviere ce vine de la “pusca semi-automata cu luneta“, este o arma destinata strict domeniului militar, care, asemanatoare la design cu modelul rusesc Dragunov SVD are de fapt la baza mitraliera RPK tot de productie ruseasca.

Contextul in care a aparut aceasta arma este foarte interesant. In 1968 Romania a luat o decizia inteligenta de a nu participa alaturi de celelalte tari membre ale Tratatului de la Varsovia la invazia Cehoslovaciei.Ca urmare, Uniunea Sovietica a stopat exportul de armament catre Romania, inclusiv modelul Dragunov SVD.Astfel a inceput fabricarea la Regia Autonoma pentru Productia de Tehnica Militara Cugir productia modelului PSL.

Principala misiune a armei a fost eliminarea tintelor acolo unde pistoalele mitraliera nu erau eficiente.Are la baza modelul de mitraliera RPK acest lucru facand din PSL un membru al familiei de arme Kalashnikov.Productia a inceput in 1970, iar pretul mult mai mic decat al modelului rusesc Dragunov a permis fabricarea acesteia in masa.Simplitatea armei o face ideala pentru militari si foarte usor de intretinut.

A intrat in serviciu in anii ’70 si este larg raspandita in special in tarile arabe si cele din Africa de Nord.Poate fi intalnita in numar foarte mare in Irak, unde se bucura inca de o popularitate iesita din comun.Este foarte eficienta pe distante mari.Distanta eficienta de tragere este cuprinsa intre 800 si 1000 de metri insa are o bataie maxima de peste 3000 de metri.Se alimenteaza dintr-un incarcator cu capacitatea de 10 cartuse de calibru 7.62x54mmR.Incarcatorul este diferit prin constructie de cel al pustii Dragunov avand imprimat un X si, fara modificari, este imposibila utilizarea acestuia la modelul rusesc si invers.

Pusca semi-automata cu luneta, de productie romaneasca si-a facut simtita prezenta in mai multe conflicte precum Razboiul Civil din Angola cu o durata de 27 de ani, Razboiul dintre Iran si Irak, Razboiul Civil din Libia, Razboiul din Golf si Revolutia Romana din 1989.De asemenea, armata israeliana, de-a lungul numeroaselor conflicte cu Palestina, a capturat de la acestia mai multe arme romanesti.

Modelul PSL a fost exportat in timpul comunismului in special catre tari cu care regimul avea legaturi stranse.Astfel, azi, printre tarile utilizatoare de PSL de numara state precum Afghanistan, Irak unde au fost livrate in 1978 5000 de arme Garzilor Republicane, Libia, Turcia, Bangladesh, Etiopia, Egipt si bineinteles, tara producatoare, Romania.

In final, La multi ani, Romania! 

Heckler & Koch G36: Standardul armelor de asalt

Calibru: 5.56x45mm

Lungime: In functie de model, variaza intre 500 mm si 1002 mm

Greutate: aproximativ 3.6 kg

Cadenta de tragere: 750 de cartuse pe minut

G36 este o arma de asalt produsa de compania germana Heckler & Koch creata pentru a inlocui modelul G3 ce utilizeaza calibrul 7x62x51mm.A fost introdusa in serviciu in anul 1995.

Proiectul G36 s-a nascut undeva la inceputul anilor ’90 sub denumirea “HK50” cand Bundeswehr (armata germana), era in cautarea unui inlocuitor pentru modelul G3.Dupa ce proiectele G11 si G41 au fost abandonate, trupele germane au ramas in dotare cu invechitul model G3 care nu se ridica la standardele impuse de NATO.In aceste conditii, compania Heckler & Koch a primit misiunea de a crea un nou model de arma.Proiectul a fost finalizat in 1994.Fortele armate germane au adoptat in 1995 modelul G36, iar patru ani mai tarziu, in 1999, Spania adopta modelul pentru export G36E ca arma de asalt standard a armatei.Prima comanda a fost plasata de germani si a cuprins un numar de 33.000 de arme cu optiunea achizitionarii altor 17.000.Productia in serie a aceste arme a inceput in 1995.Designul armei a fost inspirat din mai multe modele, iar mecanismul intern este asemanator cu cel al armei de provenienta americana, AR-18.

G36 poate fi dezmembrata si reasamblata fara a fi necesare unelte, fapt ce consituie un avantaj al armei.Componentele esentiale sunt fabricate din fibra de sticla si dintr-un plastic dur si foarte rezistent.Acest lucru ofera performante inalte, iar lucrarile de intretinere sunt minime.Selectorul pentru modul de tragere este amplasat pe ambele parti ale armei putand fi utilizat cu usurinta atat de dreptaci cat si de stangaci.Setarile acestuia sunt descrise de literele: S-“safe” (“Sicher“), E– semi-automatic (“Einzelfeuer“) si F– automatic (“Feuerstoß“).Un mecanism integrat de siguranta previne declansarea focului accidental, reprezentand o imbunatatire a aceleiasi facilitati de la modelul G3.Arma vine in dotare cu o sina ce permite atasarea unui numar mare de dispozitive optice avand ca standard modelul ZF 3×4°.Arma se alimenteaza dintr-un incarcator cu capacitatea de 30 de cartuse, fabricat dintr-un plastic translucid.Recent, au fost adoptate in numar foarte mare acest tip de incarcatoare transparente datorita greutatii lor mici, scazand implicit din greutatea armei.Pentru o incarcare mai rapida pot fi atasate unul de celalat doua sau chiar trei incarcatoare.De asemenea, arma este compatibila cu un tip de incarcatoare de capacitate mare, rotunde, ce pot gazdui 100 de cartuse.

G36 vine cu posibilitatea atasarii unui lansator de grenade de 40mm, sub teava, acesta fiind actionat printr-un tragaci separat.Un lucru interesant care merita precizat este legat de unul dintre accesoriile cu care vine arma.Pe langa kitul de curatare si intretinere, curea sau incarcatoare, modelul are in dotare si o baioneta tip AK-74.

Cu toate acestea, arma prezinta si un dezavantaj. In aprilie 2012, un articol scotea la iveala o mare problema a modelului G36.Militarii din Afghanistan au raportat o supraincalzire a armei in timpul schimburilor lungi de focuri dupa ce cateva sute de cartuse erau trase.Acest lucru afecta precizia armei facand dificila lovirea unei tinte aflate la 100 de metri, fiind ineficienta in fata tinelor aflate la o distanta de 200 de metri si inutila la distante de 300 de metri.Astfel a primit un nivel scazut de incredere in timpul unor lupte lungi.Reprezentantii companiei Heckler & Koch au declarat ca arma nu a fost conceputa pentru foc continuu, iar militarii au fost sfatuiti sa lase teava sa se raceasca intre seriile de tragere rapida.Ministerul Apararii a declarat in 2014 ca sursa supraincalzirii nu este designul ci munitia utilizata.Producatorii cartuselor au confirmat spusele oficialilor din minister, insa specialistii ii contrazic.In luna iunie anul acesta, Germania a anulat comanda de arme in valoare de 34 de milioane de euro tocmai datorita ingrijorarilor cu privire la precizia modelului G36.

La ora actuala exista sase modele de G36 printre care se numara: G36V (V- “Variant“) reprezentand versiunea conceputa pentru export care este diferita de prima doar prin sina pe care pot fi atasate accesorii si modelul baionetei.Acest model a fost fabricat pentru Spania si Letonia.G36K (K- “Kurz” (scurt)) este varianta scurta a armei asa cum ii spune si numele si vine cu un pat ce se poate “inchide” in lateralul armei.Alte variante imbunatatite sunt MG36, G36KV, G36C( C- “Compact“), o varianta imbunatatita a modelului G36K.

In concluzie, arma germana produsa de compania Heckler & Koch, G36, beneficiaza de un grad ridicat de incredere in ciuda problemelor intalnite in teatrul de operatii din Afghanistan.Gama larga de accesorii optice si costurile relativ mici reprezinta avantaje ale armei.Ergonomia armei poate lasa de dorit, manerele nefiind tot timpul foarte confortabile, si supraincalzirea in timpul unui foc continuu reprezinta dezavantaje ale acestui model.

Si-a facut simtita prezenta in principalele conflicte ale lumii printre care se numara si Razboiul din Kosovo, Razboiul din Irak, Razboiul din Afghanistan sau Razboiul Drogurilor din Mexic.

Chiar daca initial arma a fost exportata doar catre Spania, pana la ora actuala se afla in dotarea a peste 30 de trupe armate din intreaga lume printre care se numara tari precum Brazilia, Suedia, Thailanda, Mexic, Belgia, Croatia, Arabia Saudita, Serbia, Iordania si Romania.

Barrett M82: SASR – Special Application Scoped Rifle

 

Calibru: .50 BMG (12.7x99mm NATO)

Greutate: 14 kg

Lungime: 140 cm

M82 este o pusca semi-automata, cu luneta, produsa de compania americana Barrett Firearms Manufacturing.Este utilizata de multe armate ale lumii si este disponibila in doua variante: M82A1 si varianta “bullpup” M82A2.Aceasta din urma nu mai este fabricata in prezent, ca succesor fiind introdus modelul XM500.

Compania Barrett Firearms Manifacturing a luat fiinta la inceputul anilor ’80, cu scopul special de a crea armament pentru distrugatorul calibru 12.7x99mm NATO produs si folosit in prima faza prin intermediul mitralierei M2 Browning.Ronnie Barrett si-a inceput proiectul finantat in totalitate din propriul buzunar, iar primele arme au fost disponibile in 1982 in postura lui M82.Barrett a creat designul fiecarei parti a armei dupa care a mers la magazin si a inceput asamblarea, apoi productia in masa.A continuat imbunatatirile astfel ca, in 1986 apare modelul imbunatatit, M82A1.

Primul succes in zona militara a fost inregistrat in 1989, cand armata suedeza a cumparat un numar de 100 de astfel de arme.In 1990, marina SUA achizitioneaza in jur de 125 de bucati pe care le va folosi in operatiuni precum cele desfasurate in Kuwait sau cele din Irak.In curand, vor veni comenzi si din partea armatei SUA si a fortelor aeriene.In randul fortelor americane, M82A1 poarta denumirea de SASR (Special Applications Scoped Rifle) si este utilizata cu precadere impotriva echipamentelor militare si a distrugerii dispozitivelor explozive decat impotriva personalului.Capacitatea de a utiliza munitie ce penetreaza blindaje face ca aceasta arma sa fie foarte eficienta in distrugerea unor echipamente precum radare, camioane militare sau chiar avioane de lupta si elicoptere stationate.Distanta mare la care tragerea este eficienta, 1800 de metri, este un atu al armei si poate fi utilizata si impotriva tintelor umane, in special a celor aflate dupa ziduri.

Un model mai putin cunoscut este M82A2 cu design “bullpup” -avand incarcatorul in spatele tragaciului si al manerului.Acesta venea cu un sistem de tragere ce reducea considerabil reculul insa nu s-a bucurat de acelasi succes precum precedentul model, iar productia a fost oprita.Totusi, in 2006, compania Barrett a anuntat finalizarea unui model intitulat XM500 cu un design extrem de apropiat celul din 1987.

Ultimul model din gama M82 adoptat de americani este M82A1M care vine cu o imbunatatire vitala.Implementarea Picatinny rail, o sina mai lunga decat precedenta ce permite adaugarea unei game foarte largi de accesorii, in special lunete.De cele mai multe ori, pe M82 si derivatele acesteia vom intalni lunete din gama M produse de compania americana Leupold & Stevens.

Paza de coasta americana si autoritatile competente in domeniul securitatii maritime utilizeaza arma produsa de Barrett pentru a aduce in stare de nefunctionare motoarele barcilor care transporta droguri si alte produse interzise.A fost de asemenea adoptata si de catre autoritati precum Politia din New York.Daca este cazul, un glont de M82A1 tras in blocul motor al unei masini, va cauza oprirea rapida a acestuia.De asemenea daca este necesar, calibrul 12.7x99mm NATO va penetra cam orice zid comercial sau al unor blocuri.

De-a lungul timpului, arma a ajuns si pe maini criminale in persoana gruparilor paramilitare precum Armata de Eliberare din Kosovo sau Armata Republicana Irlandeza (IRA) care, conform unor surse, ar fi folosit modelul Barrett M82 impotriva armatei engleze.

Barrett M82 este utilizata de armate si forte de securitate din peste 30 de tari printre care trupele terestre IDF din Israel, trupele speciale ale armatei austriece Jagdkommando, trupele speciale Malaysiene, trupele speciale poloneze GROM, armata pakistaneza, dar si din state precum China, Georgia, Coreea de Sud, Qatar, Oman, Norvegia, Finlanda si Romania.

In concluzie, Barrett M82 este o arma foarte eficienta impotriva “materialelor” avand o raza foarte mare de actiune,peste 1800 de metri.Pretul nu este unul foarte ridicat pentru categoria din care face parte arma, costurile unei bucati ajungand pana la cifra maxima de 8.900 de dolari.Pierde insa teren la categoria greutate, aceasta cantarind aproximativ 14 kg.Capacitatea incarcatorului este de 10 cartuse, rareori fiind folosit cel de 12 cartuse, intalnit cu precadere in Operatiunea “Furtuna in Desert” din 1991.

 

Beretta M9: Pistolul americanilor fabricat in Italia

 

Calibru: 9x19mm Parabellum

Greutate: 1.162 g

Lungime: 217 mm

Capacitate incarcator: 15 cartuse

Istoria pistolului Beretta M9 incepe undeva pe la mijlocul anilor 1980 cand armata americana a decis sa inlocuiasca din dotarea militarilor invechitul model Colt M1911.Astfel ca s-a organizat un concurs, in final modelul italienesc castigand in fata adversarului german Sig Sauer P226.Singurul capitol la care a fost mai bun Beretta a fost pretul.A intrat in mod oficial in serviciu in anul 1990.

In anii ’70 toate fortele armate ale SUA mai putin Aviatia aveau in dotare pistoale ce utilizau calibrul .45ACP.Fortele Aeriene (USAF) au optat pentru revolverele de calibru .38 alaturi de unele agentii de aplicare a legii.Ministerul Apararii a decis intr-un final sa sincronizeze calibrul si modelele de pistoale pe care trupele le aveau in dotare.Trupele terestre au fost nemultumite de aceasta decizie insa pana la urma era in avantajul lor, cautandu-se astfel crearea unui standard la nivel NATO si simplificarea situatiei din punct de vedere logistic in cazul unui razboi cu Uniunea Sovietica, modelul Colt avand destul de des nevoie de reparatii.In 1979, Joint Service Small Arms Program a selectat calibrul 9x19mm Parabellum.In 1980 au venit cu oferte mai multe companii printre care Beretta, Sig Sauer, Smith&Wesson, Colt, Heckler&Koch si chiar Fabrique Nationale.Dupa lungi teste efectuate de armata SUA, designul Beretta 92S-1 a fost desemnat castigator.Tocul pentru acest pistol a fost creat de compania americana Bianchi International.

Modelul 92F a supravietuit fiind testat in cele mai vitrege conditii care pot surveni in timp de razboi.A fost expus unor temperaturi intre -40 si +60 de grade Celsius, scufundat in apa sarata, au fost aplicate socuri repetate, ingropat in zapada, nisip si noroi.In plus, durata de viata a unui astfel pistol este de aproximativ 35.000 de focuri.Conflicte precum Razboiul din Irak i-au obligat pe soldatii americani sa se bazeze din ce in ce mai mult pe pistoalele pe care le au in dotare astfel ca din acest punct de vedere sunt aplicate standarde foarte inalte referitor la acest gen de arme.

Totusi, Beretta M9 nu este arma perfecta.Inainte de larga ei raspandire au existat cateva controverse.In 1987, a fost intemeiat un raport conform caruia un militar al Naval Special Warfare a fost ranit dupa ce in timpul tragerii o parte componenta a pistolului a zburat de la loc lovindu-l pe acesta.Alte doua defectiuni au fost identificate in privinta munitiei livrata de armata SUA atat la modelele militare cat si la cele destinate mediului civil.

In anul 2006, Center of Naval Analyses, a dat publicitatii un raport in privinta pistoalelor aflate in dotarea armatei.Au fost chestionati 2.608 soldati intorsi din teatrele de operatiuni din Irak si Afghanistan in ultimele 12 luni.Au participat doar cei care si-au folosit armamentul impotriva tintelor umane.161 dintre acestia aveau in dotare pistoale M9.Dintre acestia 58%, adica un numar de 93 de militari s-au declarat satisfacuti de aceasta arma fiind cea mai mica rata din intreg studiul.48% au fost nemultumiti de munitie, 64% au fost multumiti de capacitatea de manuire a armei in ceea ce priveste greutatea si lungimea.Utilizatorii de M9 au cel mai scazut nivel de multumire din punct de vedere al preciziei, 76% declarandu-se nemultumiti de acuratete, 66% nemultumiti de distanta de tragere, 88% nesatisfacuti de cadenta de tragere.48% din cei chestionati au fost nemultumiti de posibilitatea de a atasa accesorii, 26% au raportat o blocare a mecanismului de tragere.Cu toate acestea 83% au declarat ca nu au avut nevoie de reparatii in timp ce se aflau pe campul de lupta.

In 2007, in randul soldatilor, Beretta M9 a suferit pierderi in ceea ce priveste increderea in special datorita calibrului 9mm insa Conventia de la Haga, interzice folosirea in razboaie a unui calibru mai mare la pistoale.

De asemenea, armata SUA a fost intens criticata pentru modul defectuos de achizitionare a incarcatoarelor pentru acest pistol.Armata a incheiat un contract cu compania Airtronic USA pentru ca firma precedenta cerea prea mult pentru un incarcator.Airtronic Services a livrat 900.000 de incarcatoare cu zero probleme si cu un cost mai mic decat precedenta compania, Check-Mate Industries.

In concluzie, pistolul de fabricatie italiana Beretta M9 se afla in dotarea armatei Statelor Unite ale Americii de peste 20 de ani.Chiar si dupa probleme expuse mai sus, arma beneficiaza de o incredere ridicata demonstrandu-se ca poate trage zeci de mii de focuri fara probleme deosebite.In septembrie 2012, armata SUA a mai cumparat 100.000 de bucati anuntand ca arma va ramane in dotare inca cel putin cinci ani.

M1 Garand: Pusca ce poate trage rachete de semnalizare

 

Calibru: .30-06 Springfield (7.62x63mm); 7.62x51mm NATO (.308 Winchester)

Greutate: 4.31 kg

Lungime: 1.100 mm

Cadenta de tragere: 40-50 focuri pe minut

M1 Garand este o pusca de origine americana, semi-automata cu un incarcator ce poate gazdui 8 cartuse.Denumita de catre Generalul George S. Patton “cea mai buna arma de razboi implementata vreodata“, Garand a inlocuit pusca cu incarcare manuala M1903 Springfield, devenind astfel arma standard in armata Statelor Unite ale Americii in 1936.Schimbarea nu s-a produs instantaneu ci in timp, iar incepand cu 1957 a fost inlocuita la randul ei de carabina M14.In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial americanii au avut un avantaj in fata membrilor Axei datorita rapiditatii cu care pusca M1 tragea, armele oponentilor fiind mult mai incete acestea necesitand incarcarea manuala.A continuat sa fie folosita la scara larga pana in 1963 si in numar mai mic pana in 1976

Designerul acestei arme a fost John C. Garand, american de origine canadiana, care in timpul anilor ’20 a lucrat pentru compania detinuta de guvernul SUA, Springfield Armory, si pentru care a produs mai multe designuri.Initial a fost proiectata sa opereze calibrul .276 Pedersen cu o capacitate a incarcatorului de 10 cartuse ca mai tarziu sa se decida utilizarea calibrului .30-06 Springfield cu un incarcator ce gazduia 8 cartuse.In exterior arma arata ca una clasica fiind confectionata din lemn, cu un incarcator ce nu se extinde in afara pustii.

John C. Garand

Fara a-i fi atasate dispozitive optice de ochire, arma este eficienta pe distante de pana la 400 de metri.Lunetele permit ochirea unor tinte aflate la aproximativ 600 de metri de tragator.Cu toate ca precizia era mai mica la M1 Garand decat la pustile cu incarcare manuala aceasta s-a dovedit a fi mai potrivita pentru lunetisti.

Odata cu inceperea Razboiului din Coreea in 1950, Statele Unite ale Americii au decis ca au nevoie de mai multe arme.Astfel, M1 Garand a inceput sa fie produsa atat de Springfield Armory cat si de companiile International Harvester si Harrington & Richardson.Un numar mic de pusti a mai fost produs la inceputul anului 1957 de Springfield.De asemenea compania italieneasca Beretta a produs pusca Garand folosind componente fabricate de Winchester.M1 s-a dovedit o arma excelenta si a fost adoptata de multe dintre aliatele SUA de dupa al Doilea Razboi Mondial precum Germania, Danemarca, Italia, Japonia sau Grecia.Dupa incheierea Razboiului din Coreea, Statele Unite au imprumutat pustile armatei Coreei de Sud.Modelul a fost folosit si in Razboiul din Vietnam.In ciuda introducerii carabinei M14 in 1957, pusca M1 Garand nu a fost schimbata complet pana in anul 1965.

 

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial un exemplar de M1 Garand costa 85 de dolari.Au fost produse peste 6 milioane de astfel de arme.Poate cel mai mare defect al acesteia a fost sunetul metalic distinctiv pe care il facea incarcatorul atunci cand toate cartusele erau trase, iar acesta era aruncat afara.Rapoarte ale armatei germane si japoneze aratau ca militarii se foloseau de acest sunet pentru a indentifica un incarcator gol.Problema a fost luata in serios de armata americana care a inceput imediat testarea mai multor modele de incarcatoare fabricate din plastic.Totusi, nu a fost niciodata adoptat un incarcator confectionat din alt material.

In concluzie, M1 Garand este o pusca semi-automata ce s-a dovedit foarte eficienta impotriva dusmanilor armatei aliate in principal in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.O arma de incredere care insa pierde la capitolul greutate fiind mai grea decat majoritatea pustilor cu incarcare manuala.S-a aflat in dotarea a peste 40 de tari precum Brazilia, Argentina, Japonia, Pakistan, Germania, Austria sau Turcia.

RPG-7: Lansator de rachete rusesc

Calibru: 40mm

Greutate: 7 kg

Lungime: 95 cm

Cunoscutul lansator de rachete RPG-7 este fabricat in Rusia si reprezinta un model imbunatatit al lansatorului de grenade anti-tanc RPG-2.Prima varianta a dispozitivului, RPG-7V, a fost adoptata de armata sovietica in anul 1961 si se afla inca in uz in Federatia Rusa si in alte peste 50 de tari.RPG-7 poate fi considerat de departe cea mai eficienta arma anti-tanc creata vreodata.Initial a fost creat pentru a distruge blindajul aplicat pe transportoarele amfibii insa mai tarziu au fost introduse grenade anti-personal si anti-tanc.Arma se incarca prin partea din fata, iar datorita designului fara recul, in spatele acesteia se creaza o zona periculoasa.RPG-7 foloseste grenade anti-tanc cu mai multe nivele de detonare, dispozitive cu fragmentare sau chiar cu sistem termobaric ce utilizeaza oxigenul din mediul inconjurator pentru a determina un impact mai mare al exploziei.

Munitie pentru RPG-7

Arma se pozitioneaza pe umarul tragatorului, iar dupa ce tragaciul este apasat racheta ce poarta in varf o grenada este lansata.Odata atinsa distanta de siguranta fata de tragator, racheta propulseaza grenada aceasta atingandu-si intr-un final tinta.

In urma unor evaluari realizate de armata americana, au fost facute publice probabilitatile de atingere a tintei de catre un proiectil lansat de RPG-7.Astfel s-a ajuns la concluzia ca exista 100% sanse de lovire a tintei de la o distanta de 50 de metri, 96% sanse de la 100 m urmand ca de aici sansele sa scada considerabil.Probabilitatea ca tinta sa fie atinsa de la o distanta de 200 de metri este de 51%, iar daca distanta dintre tragator si punctul ochit este de 300 de metri sansele scad la 22%.

Precizia armei lasa de dorit, fiind extrem de dificila lovirea unui punct aflat la distante de peste 300 de metri;sintagma “cu cat mai aproape cu atat mai bine” a fost intotdeauna adevarata.In timpul invaziei Rusiei in Afghanistan, mujahedinii foloseau lansatoarele RPG-7 pe distante de aproximativ 80 de metri.Predecesorul sau, RPG-2 a fost principala arma anti-tanc utilizata de fortele vietnameze NLF in Razboiul din Vietnam folosit in mare parte impotriva transportoarelor blindate americane M113.A devenit si mai populara atunci cand a inceput sa fie folosita de organizatia paramilitara irlandeza IRA (Irish Republican Army) impotriva britanicilor, din 1969 pana in 2005.De asemenea IRA a facut uz de RPG-7 si in zonele cu populatie predominant catolica din West Belfast distrugand unitatile de transport blindat ale armatei engleze.Beechmount Avenue, o strada din orasul irlandez, este cunoscuta si sub denumirea de “RPG Avenue” datorita faptului ca aceasta era preferata de membri IRA pentru a lansa atacuri cu rachete.In 1993, in Mogadishu, Somalia, RPG-7 a fost utilizat pentru a dobori doua elicoptere americane de tip Black Hawk.Talibanii din Afghanistan s-au organizat in grupuri de cate 15 persoane toti inarmati cu RPG-7 pentru o mai mare eficienta in distrugerea vehiculelor inamice si a tancurilor.

Membru IRA utilizand un RPG-7

Lansatorul rusesc a fost fabricat sub licenta in mai multe tari precum China, Cambodgia, Vietnam si Romania (sub denumirea de AG-7).Acesta vine cu o serie de dispozitive optice care pot fi atasate cum ar fi lunete sau sisteme red dot.

RPG-2

In concluzie, RPG-7 este un lansator de grenade cu costuri de productie foarte mici, refolosibil si foarte usor de utilizat.Pierde insa la capitolul acuratete si precizie la distante considerabile.Cu toate acestea, au fost produse peste 9 milioane de lansatoare si livrate spre a fi folosite in peste 60 de tari cum ar fi Egipt, Israel, Pakistan, Polonia si Statele Unite ale Americii.

UZI: Pistol-mitraliera israelian

Calibru: 9x19mm Parabellum

Greutate: 3.5 kg

Lungime: intre 44 cm si 64 cm; depinde daca are sau nu pat

Cadenta de tragere: 600 de focuri pe minut

UZI este un pistol-mitraliera de productie israeliana numarandu-se printre primele arme care aveau pat telescopic.Acest design permitea o mai usoara purtate a armei facand-o mai scurta cu mai bine de 20 de cm.Primul model UZI a fost proiectat de catre maiorul Uziel Gal in anul 1949.Productia a inceput in anul 1951 arma fiind fabricata de Israel Military Industries, cunoscuta in ziua de astazi sub denumirea de Israel Weapon Industries.In 1954, arma a intrat in dotarea fortelor armate israeliene, IDF, iar in scurt timp a fost adoptata de peste 90 de state, inclusiv Germania si Belgia.A fost produsa sub licenta in Belgia de catre compania FN Herstal si in Croatia insa fara autorizatie.Intre 1960 si 1980 UZI a fost vandut mai multor echipaje de politie, armate si agentii de aplicare a legii decat orice alt pistol-mitraliera creat vreodata.Alte versiuni mai compacte ale armei, Mini si Micro UZI au fost create in 1982 si 1983 fiind rapid adoptate de servicii precum trupele speciale israeliene Sayeret, Secret Service etc.

In imaginea de mai jos poate fi vazut un agent Secret Service in timpul tentativei de asasinare a presedintelui SUA Ronald Reagan.

O intrebare interesanta care se poate pune la adresa acestei arme este sursa de inspiratie in ceea ce priveste designul.In general este acceptata versiune cum ca aspectul a fost preluat de la modelul ceh SA23 care de asemenea avea incarcatorul in maner.Totusi, productia de SA23 a inceput in 1948 cu doar cateva luni inainte de aparitia designului pentru UZI.De aceea nu se poate afirma cu siguranta daca trecuse destul timp pentru ca modelul de productie ceha sa ajunga cunoscut israelienilor.Pe de alta parte, in 1944 britanicii au inceput testele pentru modelul MCEM-2 care insa nu a fost produs decat ca prototip si care seamana cu UZI, existand posibilitatea ca Gal sa se fi inspirat de aici.

Modelul de productie ceha SA23

Versiunea britanica MCEM-2

Creatorul UZI, Uziel Gal, nu a vrut niciodata ca arma sa fie numita dupa el.Dorinta lui a fost complet ignorata, arma fiind adoptata de israelieni in 1954.De-a lungul timpului a fost folosita atat de civili pentru a se apara cat si in razboaie.Dimensiunile reduse si puterea de tragere s-au dovedit eficiente in curatarea bunkerelor siriene si a pozitiilor armatei Iordaniei in Razboiul de Sase Zile din 1967.Cu toate ca in timpul campaniei din Sinai, in timpul Razboiului de Yom Kippur, UZI a cazut victima conditiilor extreme ale desertului a ramas cu o reputatie buna fiind considerata o arma de incredere.Trupele IDF care au ajuns la Canalul Suez au spus ca dintre toate armele pe care le aveau in dotare, singura care mai functiona era mitraliera FN MAG.UZI a fost folosita in numeroase conflicte precum Razboiul CIvil din Sri Lanka, dar si altele mai recente precum Razboiul impotriva drogurilor din Mexic sau Razboiul Civil din Siria.

Cateva modele UZI au fost folosite de trupele israeliene pana in 2003 cand IDF a anuntat scoaterea din uz a armei.Aceasta a fost inlocuita cu modelul full-automat tot de productie israeliana, Tavor TAR-21.La ora actuala mai exista cateva variante ale UZI ramase in productie insa designul vechi de peste 50 de ani pierde in fata noilor arme.

In concluzie, UZI s-a dovedit a fi o arma in mare parte eficienta, preferata de multe trupe de mentinere a ordinii din intreaga lume datorita designului sau.Este un model eficace in conflictele la distante mici, atingand punctul de eficienta maxima in fata tintelor aflate la o distanta de pana la 150 de metri.Are o constructie solida, rezistenta insa pierde la capitolul greutate.Modelele compacte, Mini UZI si Micro UZI pierd si ele teren fiind foarte greu de controlat la foc automat.Au fost produse peste 10 milioane de exemplare de UZI.

Mini UZI

Micro UZI

Desert Eagle: Tun sub forma de pistol

Calibru: .357 Magnum; .41 Magnum (scos din uz); .44 Magnum; .440 Cor-bon; .50 AE

Lungime: in functie de model intre 26 cm si 37 cm

Greutate: aproximativ 2 kg

Capacitatea incarcatorului: 7, 8 sau 9 cartuse in functie de calibrul acestora

Proiectul Desert Eagle a luat fiinta in anul 1979 cand un grup de trei oameni au luat decizia de a crea un pistol cu functionare pe baza de gaz, semi-automat si care sa foloseasca munitie Magnum, infiintand astfel compania Magnum Research Inc. in St. Paul, Minnesota, SUA.Astfel, in 1982 a fost anuntat primul pistol ce purta numele Eagle 357.Compania a patentat designul de baza al Desert Eagle in 1980, iar prima arma a fost fabricata in 1981.Aceasta era functionala in proportie de 80% si avea caracteristici de tragere foarte bune.Ultimele retusuri au fost facute insa de o companie israeliana si anume Israel Military Industries (IMI) in urma unui contract incheiat cu Magnum Research Inc.Dupa o multime de teste implicand mii de focuri trase, a fost scos un model de sine statator ce opera calibrul .357 Magnum si a fost produs intr-un tiraj de putin peste 1.000 de bucati.Proiectul nu a fost complet, iar in 1985, teava pistolului a fost inlocuita cu una poligonala in scopul de a creste precizia armei.In 1987 a fost introdus modelul ce folosea calibrul .41 Magnum pentru a acoperi o nisa a pietei de armament.In 1989, modeului Mark VII, calibru .41 Magnum, a devenit standard.In anul 1996, Magnum Research Inc. a introdus ceea ce parea imposibil si a inceput productia modelului Desert Eagle .50 Action Express.Incepand cu acel moment, mai multi producatori au incercat sa introduca acest calibru, .50, in armele lor insa unul singur a supravietuit…Desert Eagle.

In timp ce IMI produce un pistol asemanator ca aspect, Jericho 941, vandut de Magnum Research Inc. sub denumirea de “Baby Eagle“, armele nu prezinta nicio asemanare functionala in afara de calibru.Modelul Jericho 941 are la baza pistolul CZ 75 produs de compania ceha Česká zbrojovka Uherský Brod.

Modelul Jericho 941

Datorita dimensiunii sale imense si a puterii de trage, Desert Eagle a ajuns la nivel de cult, devenind un cliseu prin nenumaratele aparitii in productiile cinematografice.Acest pistol a fost creat in principal pentru uz civil, in dotarea fortelor de ordine sau a armatelor fiind practic inexistent.In anul 2009 Magnum Research Inc. a scos un pistol denumit “Micro Desert Eagle” dar care seamana extrem de putin cu originalul Desert Eagle fiind un pistol de buzunar din aceeasi clasa cu modele precum Sig Sauer P230/232 sau Walther PPK.Singurul calibru disponibil este .380 ACP.

In concluzie, Desert Eagle este un pistol foarte puternic, cu un incarcator mai mare decat orice revolver, robust si care permite o usoara schimbare a calibrului.Dimensiunile sale uriase, greutatea mult prea mare, reculul foarte puternic si pretul destul de mare il fac sa piarda mult pe piata armelor.